Despre COVID-19 pe înțelesul tuturor
Au trecut deja aproape patru luni de la apariția oficială a COVID-19 în Republica Moldova. Însă lipsa unei comunicări corecte despre ce este virusul, cum se transmite, care sunt consecințele și lipsa unui ajutor din partea statului au dus la o nemulțumire generală. Așa s-a ajuns la scoaterea înainte de timp a măsurilor de prevenție: relansarea transportului public, a piețelor, a centrelor comerciale și a restaurantelor în Chișinău, ceea ce a dus la o creștere semnificativă a cazurilor. Vom explica clar câteva lucruri de bază despre COVID-19: cum ajută spălatul pe mâini la distrugerea virusului, care sunt consecințele pe termen lung ale îmbolnăvirii și tratării de coronavirus și posibilitatea de a nu dezvolta imunitate la virus chiar după îmbolnăvire.
Pandemia de COVID-19 este în plină desfășurare, iar în Republica Moldova numărul de cazuri este în continuă creștere.
Infografic: Cazurile de COVID-19 în mun. Chișinău
În acest articol, vom discuta despre câteva elemente în lupta cu COVID-19, în speranța că înțelegerea celor spuse va duce la ridicarea gradului de conștientizare cu privire la boală.
Ce e cu virusul și săpunul?
COVID-19 este o infecție respiratorie, ceea ce înseamnă că ea se propagă cel mai des prin picăturile microscopice de salivă de la tuse, strănuturi, dar chiar și de la pronunțarea emfatică a cuvintelor. Atunci când gura și nasul nu sunt acoperite, iar noi vorbim, tușim, strănutăm, aruncăm în aer acele microparticule, care ajungând pe fața unei alte persoane, o pot infecta cu virusul. Mai mult ca atât, dacă nu acoperim gura și nasul particulele pot cădea pe suprafețele înconjurătoare: haine, mese, scaune, mânere de la uși etc. Dacă unele persoane ating suprafețele, nu-și spală mâinile și apoi își ating fața (în special zona gurii, nasului și a ochilor), există o probabilitate semnificativă că acestea se vor infecta cu Coronavirus. Pentru a rupe acest lanț vicios, există două metode de bază: purtarea măștii, despre care am mai vorbit și spălatul mâinilor cu săpun. Dacă purtarea măștii este ceva mai nou, la care trebuie să ne obișnuim, spălatul pe mâini este o deprindere pe care fiecare o dezvoltă de mic copil și care trebuie pur și simplu implementată mai des.
Dar, de ce anume cu săpun și minimum 20 de secunde? Coronavirusul este un virus „înfășurat”, ceea ce înseamnă că este învelit într-un strat extern. Acest înveliș extern este format din molecule care au capacitatea de a se „lipi” de suprafețe, mâinile fiind ideale din cauza cutelor amprentelor. O dată ce moleculele care formează învelișul virusului intră în contact cu săpunul ele sunt distruse și virusul moare.
Infografic: Acțiunea săpunului asupra COVID-19
Dezinfectantul pentru mâini are același efect – distruge învelișul virusului (dacă are peste 70% alcool curat), însă motivul pentru care e de preferat apa cu săpunul este că, odată ce a murit, prin clătirea mâinilor de săpun virusul mort se dezlipește de piele și se duce în canalizare. Atunci când ne dezinfectăm mâinile însă, virusul este inactiv, dar rămâne pe piele.
De ce e mai bine să nu ne îmbolnăvim?
În Republica Moldova și alte țări care acum se confruntă cu un val mare de îmbolnăviri, a fost sau mai este încă promovată credința conform căreia virusul nu este periculos. Că persoanele care-l au pot nici să nu-și dea seama, să aibă probleme minore, de tipul nasul înfundat și un pic de durere în gât, dar după ce aceste simptome trec – totul este bine și nu există consecințe. Mai mult, mulți spun că virusul afectează doar bătrânii sau cei care au condiții pre-existente: diabet, boli cardiovasculare, boli oncologice etc. Totuși, există exemple care pot ușor dezminți aceste afirmații.
Conform unor cercetări realizate în China, virusul afectează pe termen lung 77% din cei care au suferit și s-au tratat de COVID-19, cauzând leziuni pulmonare care, cu timpul, pot deveni cicatrici. Încă nu este clar dacă aceste cicatrici vor fi permanente, însă este cert că ele trec greu și că încetinesc funcționalitatea plămânilor, astfel încât și activități precum urcatul scărilor pot deveni mult mai dificile. Un alt studiu menționează că aceste efecte nu sunt tipice doar pentru cei cu o dezvoltare gravă a bolii, ci și pentru asimptomatici. În baza unor cercetări longitudinale efectuate pe virusurile SARS și MERS („rudele” COVID-19), care au efecte similare în acțiunea asupra plămânilor, cercetătorul ajunge la concluzia că funcțiunea pulmonară nu este niciodată pe deplin restabilită, iar efectuarea activităților de bază - alergatul, urcatul scărilor, târâitul cumpărăturilor, poate deveni mult mai dificilă, persoana afectată nereușind să respire. Mai mult ca atât, cercetătorul menționează că, dacă virusurile SARS și MERS afectează de regulă un singur plămân, COVID-19 afectează ambii, ceea ce presupune consecințe și mai grave pentru supraviețuitori.
Mai personal despre consecințele de lungă durată a coronavirusului povestește virusologul Peter Piot, unul dintre cei care a descoperit virusul Ebola în 1976 și care și-a petrecut viața luptând virușii. Într-un interviu pentru sciencemag.org, Dr. Piot povestește cum s-a îmbolnăvit, cum s-a autoizolat sperând că este o formă ușoară a virusului și cum a încercat să se trateze de acasă. După mai multe zile de febră, Dr. Piot a trecut un control și descoperit o insuficiență gravă de oxigen și o pneumonie bacteriologică. A fost nevoit să se interneze în spital. El povestește cum toată perioada în spital s-a simțit complet lipsit de enegie. Nu doar obosit, ci absolut lipsit de orice forță. Cu toate că deja fusese testat negativ la virus, a fost nevoit să rămână în spital mai multe zile, într-o rutină constituită de mască cu oxigen pe gură, picurători și singurătate. După o săptămână, a fost externat. Din cauza slăbiciunilor de după tratament, mergea cu greu. După o săptămână de la externare, a început să aibă probleme respiratorii, cauzate de o furtună de citokine, care a făcut sistemul imun să o ia razna. Doctorul menționează că, în urma bolii, o persoană poate să dezvolte probleme cardiace și renale cronice – adică pe toată viața. De asemenea, sistemul nervos poate să fie influențat. Multe persoane dintre cele care au reușit să treacă peste virus vor avea nevoie de dializă renală toată viața. Doctorul povestește cum a început să se simtă mai bine abia după 7 săptămâni, reușind doar atunci să reia procesul de lucru. La același subiect, în Republica Moldova, Ziarul de Gardă a publicat un articol care demonstrează atât ce se întâmplă unei persoane după ce este externată de la tratamentul pentru COVID-19, cât și dezminte faptul că de coronavirus se pot îmbolnăvi doar bătrânii sau cei care au condiții pre-existente. Pe 25 iunie 2020, Ziarul de Gardă a publicat un articol ce povestește despre cazul lui Chiril Chirilov, un tânăr în vârstă de 29 din mun. Chișinău, care s-a infectat cu noul Coronavirus. Acesta nu suferă de boli cronice și duce un stil de viață sănătos, dar a ajuns să fie internat în spital timp de 21 de zile. De la primele simptome, durere în gât și un pic de temperatură, a ajuns în stare gravă la spital, unde a fost tratat după ce a dezvoltat o pneumonie severă care i-a afectat 70% din ambii plămâni. Cu toate că și-a revenit, boala l-a lăsat slăbit și în necesitate de a continua tratamentul pentru pneumonie de la domiciliu.
Principiul de imunitate colectivă funcționează în cazul Coronavirusului?
În data de 19 iunie, report.md a publicat un interviu cu Dr. Adrian Belîi, Șef al Departamentului de anestezie și terapie intensivă din cadrul Institutului de medicină urgentă din Chișinău. Pe lângă răspunsurile la întrebările precum cauzele dezvoltării pandemiei în Republica Moldova și care ar fi prognosticul la care trebuie să ne așteptăm, Dr. Belîi a dezmințit și un mit foarte răspândit atât în țara noastră, dar și peste hotare (un exemplu fiind politica inițială lansată în UK) și anume: este suficient ca o parte mare din populație să prindă virusul și să-l combată, creându-și astfel imunitate și neputând să fie contagiat iarăși, pentru ca virusul să dispară natural. Această teorie a fost dezmințită încă atunci când pandemia în R. Moldova era la început, însă în țările asiatice era în plină dezvoltare. Așadar, în Japonia erau deja înregistrate cazuri de persoane care s-au tratat, doar ca să revină peste câteva săptămâni cu diagnosticul repetat COVID-19.
Dr. Belîi explică faptul că, nu toți cei care se îmbolnăvesc de COVID-19 și reușesc să se trateze de boală dezvoltă anticorpi. Doctorul afirmă că, aproximativ 20% nu îi dezvoltă deloc sau dezvoltă anticorpi care nu știu cum să se lupte cu virusul respectiv. Acest lucru înseamnă că, o dată externați, aceștia sunt iarăși supuși riscului de infectare. Diferența însă constă în starea fizică și psihologică a persoanei care este infectată din nou, aceasta purtând deja semnele primei lupte, atât fizic, cât și moral, ceea ce crește riscul de a pierde lupta de această dată. Aceeași ipoteză este confirmată de mai mulți experți internaționali în sănătate, precum William Petri, Profesor la Universitatea din Virginia, de Jeffrey Shaman de la Universitatea din Columbia și de Akiko Iwasaki de la Yale University School of Medicine. Aceștia explică cum anticorpii care se formează o dată cu trecerea peste boală afectează doar o parte a virusului, uneori nefiind partea care se ocupă anume de infectarea celulelor corpului și declanșarea unei infecții virale. Așadar, mai simplu spus, unii dintre anticorpii formați de corpul nostru nu pot opri virusul și consecințele acestuia.
Mai mult ca atât, o cercetare recentă publicată în Nature Medicine, afirmă că anticorpii creați de corpul nostru ar avea o rezistență de două-trei luni. Durata de viață a anticorpilor ar fi direct proporțională cu gravitatea afecțiunii: anticorpii creați de cei asimptomatici au o durată de viață mai scurtă decât cei ai oamenilor care au suferit de o versiune mai gravă a COVID-19.
Pandemia de Coronavirus a adus multe consecințe: pierderea locului de muncă pentru mulți, o criză economică pe care vom începe să o simțim în curând, surmenarea unui sistem medical și așa subfinanțat și a cadrelor medicale care activează în el și, moartea a aproape 500.000 de persoane în toată lumea (pe 26 iunie), dintre care 515 în țara noastră. Poate că este timpul să realizăm că acest virus nu este o glumă și să facem cu toții un efort colectiv pentru a ne ajuta pe noi înșine și pe cei care ne sunt dragi.
Autoare: Cristina Sîrbu
