PrimariaMea
De ce unele țări aproape că nu au animale fără adăpost? Image
17 ian. 2021

De ce unele țări aproape că nu au animale fără adăpost?

Nimeni nu poate provoca durere sau suferință unui animal de companie și nimeni nu îl va abandona, se spune în Convenția Europeană a Animalelor de Companie. În ultimele decenii, țările europene au făcut pași importanți pentru a proteja prietenii noștri patrupezi și a diminua numărul celor fără adăpost. Soluțiile sunt cunoscute: înregistrarea sau identificarea animalelor; evidență și control și pedepsirea stăpânilor iresponsabili.  

 

Controlul animalelor de companie 

Rețelele de socializare sunt mereu pline de anunțuri despre motănași sau câinișori care au nevoie de o casă. Iar, periodic, în spațiul public începe un conflict între cei care se tem de maidanezi și cei care îi blamează pe cei care se tem de maidanezi. În toate aceste discuții, lipsește lucrul cel mai important - soluțiile, cum să evităm aceste situații.

Organizația Mondială a Sănătății Animalelor are un set de recomandări cum de controlat populația de câini maidanezi. Cele mai importante sunt: (1) înregistrarea și identificarea câinilor;  (2) autorizarea crescătorilor de câini; (3) controlul mișcării câinilor; (4)  impunerea unor obligații proprietarilor și autorităților.

Atât pisicile, cât și câinii pot fi clasificați în câteva categorii: 

- Maidanezi, dar nedomesticiți - aceștia nu prea interacționează cu oamenii, locuiesc în zonele mai puțin aglomerate și au o capacitate redusă de reproducere;

- Abandonați sau nedoriți de proprietari - cândva au fost dependenți de oameni, acum au șanse mici de supraviețuire, dacă nu sunt hrăniți sau îngrijiți de cineva;

- Aparțin cuiva, dar sunt liberi - aceștia, dacă nu sunt sterilizați, pot avea o capacitate mare de reproducere;

- Aparțin cuiva și sunt controlați - reproducerea este fie controlată, fie animalul este sterilizat. 

Astfel, inclusiv animalele cu proprietari, lăsate libere, în lipsa unui control sau a unor reglementări, pot contribui la reproducerea acestora, respectiv la creșterea numărului de animale fără de adăpost.

Ce fac alții?

În 1987, Consiliul Europei a semnat Convenția Europeană pentru Protecția Animalelor de Companie, care a intrat în vigoare în 1992. Aceasta recunoaște faptul că omul are obligația morală să respecte toate viețuitoarele. Totodată, documentul atestă importanța animalelor de companie care cresc calitatea vieții oamenilor și au valoare pentru societate. 

Prin animal de companie se înțelege orice animal păstrat de om pentru plăcere și companie. 

Articolul 4 al convenției prezintă de fapt esența și spune că:

  1. Nimeni nu poate provoca durere sau suferință unui animal de companie.

  2. Nimeni nu va abandona un animal de companie.

Fiecare țară are însă și legislația națională. La fel, fiecare oraș poate decide metode adiționale de control. Așa arată Indicele de Protecție a Animalelor de Companie pentru 2020, elaborat de către organizația Protecția mondială a animalelor:

Hașurate cu verde sunt țările care au o legislație potrivită și o aplicare eficientă a acesteia, culorile întunecate înseamnă că statele mai au de lucru.

O să povestim câteva prevederi din care ne putem inspira.

 

Slovenia - microcipare obligatorie și contracte cu adăposturile de animale

Slovenia are un număr redus de animale fără adăpost, pentru că a adoptat treptat mai multe legi: 

- A fost interzisă cruzimea față de animale (1995);

- Au fost introduse restricții privind vânzarea animalelor, interzicerea abandonului și reglementări despre eutanasiere. A fost impusă, de asemenea, responsabilitatea proprietarului, care trebuie să aibă grijă de animalele lui (1999); 

- A fost adoptat un regulament care prevede ca fiecare municipalitate să gestioneze direct adăposturile de animale sau să facă parteneriate cu alte organizații (2002);

- Reproducerea câinilor a fost limitată la o dată pe an; 

- S-a interzis vânzarea câinilor la piețele deschise, pe străzi, prin vânzări ușă în ușă sau la evenimente publice.

Slovenia are un sistem obligatoriu de înregistrare a câinilor. Toți câinii născuți după 1 ianuarie 2003 trebuie să aibă cip. 

Și adăposturile de animale au un rol important. Conform legii, acestea trebuie să informeze cetățenii despre noile lor responsabilități în calitate de proprietari și cer să fie semnat un contract. Dacă oamenii înțeleg, în timp, că nu pot avea grijă de animăluț, atunci acesta este obligatoriu returnat adăpostului. 

 

Marea Britanie - parteneriat cu poliția

În Marea Britanie gestionarea animalelor de companie se face printr-un parteneriat între poliție și autoritățile locale. Astfel, în toate cazurile în care un deținător de câine iresponsabil ajunge în atenția poliției sau a autorității locale, poliția îl contactează, îi oferă mai multă informație despre cum să îngrijească un câine, inclusiv un ghid de bun cetățean, literatură despre rasa câinelui și cum acesta să fie instruit. Dacă încălcările continuă, poliția poate propune un contract cu anumite obligații ale persoanei de îngrijire a câinelui, iar dacă acesta nu este realizat, atunci poliția monitorizează timp de șase luni animalul de companie. Dacă comportamentul persistă, în funcție de încălcări, stăpânul poate primi o notificare de de protecție comunitară sau ordonanță de comportament criminal - prevăzute de legislația care reglementează animalele de companie.  

Rolul poliției este și de a stabili un contact între proprietarii de animale și anumite organizații de caritate care ar putea oferi ajutor de îngrijire a animalelor sau reduceri pentru microcipare. Din 2016, microciparea câinilor este obligatorie. Astfel, numărul câinilor pierduți s-a redus. Amenda pentru lipsa microcipului este de până la 500 de lire (apr. 12 000 lei). În 2020, se discuta posibilitatea de a face același lucru pentru pisici, mai ales în condițiile în care pe timp de pandemie a crescut numărul adopțiilor. 

 

Alte exemple:

În Germania, abandonarea sau maltratarea unui animal poate fi amendată cu până la 25 000 de euro. În Elveția, toți proprietarii de câini sunt obligați de legea federală să participe la cursuri despre comportamentul câinilor și deținerea responsabilă a acestora. Instruirea are loc în două etape: prima este un curs teoretic obligatoriu, iar, la un an după ce câinele a fost luat în proprietate, doritorii pot face o instruire practică. Cei care trec acest curs practic beneficiază de reduceri la impozitul anual pentru câini. 

În Olanda, fiecare regiune are taxele ei. De exemplu, în Haga, taxa anuală pentru un câine este de 125 de euro; iar pentru doi - 322 de euro. Animalul trebuie înregistrat timp de șase săptămâni de la adopție/cumpărare, dacă nu - proprietarul este amendat. 

În Irlanda de Nord, taxa este de aproximativ 12,5 lire (apr. 300 de lei) pe an, cu anumite reduceri pentru pensionari sau pentru cei cu animale sterilizate.

Chișinău - regulamentele se votează, problemele rămân

În septembrie 2019, Consiliul Municipal precedent, după mai multe runde de consultări, a votat un regulament privind întreținerea animalelor de companie cu sau fără stăpân.

Regulamentul urmărea bunele practici povestite mai sus: înregistrarea obligatorie a animalelor, scutirea de taxe a diferitor grupuri de cetățeni, vaccinarea animalelor, prevenirea abuzurilor și violenței asupra animalelor. Documentul mai stipula ca, în decurs de un an de la adoptarea deciziei, chișinăuienii trebuiau să își înregistreze prietenii blănoși. În calitate de executor, era prevăzută Î.M. Regia „Autosalubritate”, reprezentantul căreia a declarat în cadrul ședinței CMC, că va avea o însărcinare deloc ușoară, pentru că scopul de bază al regulamentului este sterilizarea câinilor și eliberarea lor în oraș.

Însă în repetate rânduri, activiștii pentru protecția animalelor s-au plâns de faptul că autoritățile nu respectă noul regulament. 

***

Vom reveni cu mai multe răspunsuri de la autorități despre de ce nu funcționează regulamentul în mun. Chișinău. Totodată, vă îndemnăm să adoptați pisici și câini, să sterilizați și să aveți grijă de animalele fără adăpost din vecinătatea voastră și să raportați oricare abuzuri față de animale. 

Și vă mai lăsăm două reportaje care să vă inspire în caz că vreți să adoptați o pisică: 

sau un câine:

Autoare: Vlada Ciobanu


Publicat de:

Distribuie