Dialoguri urbane: Ce facem cu Stadionul Republican?

Pe 18 iulie, în fața intrării Stadionului Republican s-au organizat Dialogurile Urbane: Cu Stadionul Republican ce facem? Au participat peste 65 de persoane. S-a discutat despre necesitatea transparenței procesului decizional, despre ce ar putea fi pe acel spațiu: parc, stadion sau ambasadă și cum să ajungem la un compromis. Nici reprezentanții Ambasadei SUA, nici ai Ministerului Afacerilor Externe și Integrării Europene, nici consilierii municipali nu au răspuns invitației de a participa la discuție. Au fost însă prezenți trei deputați din partea fracțiunii PAS.  

De ce discutăm despre Stadionul Republican?

Stadionul Republican a fost distrus în anul 2007, iar în 2018, Guvernul Filip decide să îl vândă Ambasadei SUA, care căuta de ani buni un teren pentru un nou sediu. S-a întâmplat acest lucru ca multe alte decizii ale guvernării precedente: fără discuții sau consultări publice și fără o transparență a procesului decizional. Noua guvernare a declarat că va continua procedura de vânzare a terenului, pe de altă parte, activiștii cer transparență, găsirea unui teren nou pentru Ambasada SUA, o competiție de idei pentru acel spațiu și chiar referendum consultativ. 2307 de persoane deja au semnat petiția, adresată președintelui Dodon și prim-ministrei Sandu. Mai multe detalii aici. 

Referendum, consultări publice sau statul să decidă? 

Dialogurile Urbane au fost organizate pentru a discuta necesitatea unor consultări publice veritabile, conform legii, dar și pentru a identifica instrumente de implicare a locuitorilor. În timpul guvernului Filip s-a votat legea privind desființarea Stadionului Republican și vinderea terenului, însă noul Guvern o menține. În continuare, nu a fost desfășurată vreo rundă de consultări publice.

Toți vorbitorii din cadrul evenimentului au fost de-acord că procesul de vindere a terenului nu a fost transparent. Activiștii au amintit despre legea cu privire la transparența decizională și despre instrumente de implicare a cetățenilor: consultări publice, referendum local sau chiar național. 

Alexandr Roșco, reprezentant al Partidului Stânga Europeană, a menționat că declarația de stat captiv pune sub semnul întrebării tot ce s-a votat de guvernarea precedentă și a sugerat să fie făcute două demersuri: unul către Consiliul Municipal și celălalt către Parlament. 

Activistul Vitalie Sprînceană a continuat: „Dacă guvernul spune că are o înțelegere politică, noi poporul avem dreptul la participare politică. Avem dreptul să ne coalizăm, să strângem semnături, să cerem prin CMC anularea procedurilor.” 

Victor Stepaniuc, prezent la eveniment, a confirmat că există scrisori din anul 2007 care discutau o potențială vindere a terenului. Acesta a mai spus că este necesar un referendum. 

Valeriu Cuciuc a menționat că subiectul principal este legalitatea și că prevederile Constituționale spun că teritoriul Republicii Moldova este inalienabil. Stadionul Republican mai este și un obiect național, iar obiectele naționale nu se supun privatizării, cu toate că: „În anumite condiții poate fi înstrăinat, numai și numai prin referendum național.”

Mai multe divergențe a stârnit discursul deputatului PAS, Mihai Popșoi. Acesta a spus că este adeptul discuțiilor publice, dar că există riscul ca ideea referendumului să fie politizată. Mai mult ca atât, un referendum ar fi prea costisitor la moment. Răspunzând la întrebările publicului, acesta a confirmat că negocierile de vindere au evoluat, s-au derulat majoritatea procedurilor și deja se discută prețul tranzacției. La fel, mai trebuie o evaluare a aspectelor tehnice. La întrebarea dacă poate fi anulată decizia, Popșoi a declarat că se cunoaște că în Republica Moldova orice se poate de întors înapoi, „dar e o chestie de oportunitate. O să fie niște costuri. Dacă noi ca și stat ne asumăm aceste costuri, atunci cu siguranță putem discuta eventualitatea renunțării la acele angajamente.” S-a discutat și despre asistența pe care o oferă statul american Republicii Moldova. 

Un alt deputat din partea PAS, Dan Perciun, a spus că societatea civilă trebuie să insiste pe consultări publice, dar nu crede că legalitatea procesului ar trebui să fie strategia corectă. Acesta a declarat că totul este legal, în condițiile în care a fost adoptată o lege care a făcut o derogare de la legea precedentă, respectiv, a fost permisă privatizarea. Acesta a recomandat activiștilor să insiste pe interesul cetățenilor și să fie organizate consultări publice veritabile. 

 

Parc sau stadion? Ambasadă?

Discuția a început, de fapt, cu intervenția arhitectului Andrei Vatamaniuc, membru al Centrului pentru Urbanism, care a spus că pe terenul actual al Stadionului Republican este deja aproape un parc și că „ar fi păcat să ratăm acest spațiu de utilitate publică.” Acesta a mai menționat că trebuie de valorificat și ceea ce a rămas din fostul Stadion Republican: cele două porți și clădirea administrativă. Arhitectul a mai adăugat: „aici poate fi orice de utilitate publică: parc cu elemente de sport sau parc de agrement. Ar putea fi o șansă pentru întreg orașul.”

Activistul, Vitalie Sprînceană, a menționat că nu mai este un stadion, ci deja un parc urban, dar la care nu avem acces. Acesta a urat Stadionului Republican soarta Cafenelei Guguță. 

Mulți alții s-au pronunțat pentru ideea unui parc, dar și un stadion, poate nu unul republican, dar unul mai mic pentru copii și tineri sau pentru anumite competiții sportive. 

Activistul Andrei Tudos a menționat că nu trebuie să decidem imediat ce să fie acolo, dar să facem un concurs transparent cu idei de revitalizare a spațiului. 

Deputatul Mihai Popșoi a menționat că pe actualul teren al Stadionului Republican sunt 12 clădiri proprietate privată, iar un obiect de menire socială este greu de construit în asemenea circumstanțe. Deputatul a adăugat că o entitate cu mai mulți bani ar rezolva această problemă. Acesta a mai menționat că un sediu al Ambasadei la periferia Chișinăului (cum este cazul în mai multe capitale, de exemplu, Erevan sau București n.a.) ar însemna o oră de a ajunge la lucru pentru angajații Ambasadei, cei ai Ministerului Afacerilor Externe și Integrării Europene și pentru cetățenii moldoveni care au nevoie de viză în SUA. 

Pe de altă parte, Dan Perciun reprezentant al aceluiași partid, a spus că optează pentru o abordare care să nu fie politizată, dar care să permită valorificarea oportunității, dar fără a dăuna intereselor Chișinăului. 

Discuțiile au ajuns și la istoria locului. Sergius Ciocanu, cercetător, a povestit că valorificarea locului a început în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, când orașul se extinde. Aici se face Piața Fânului – un spațiu deschis pentru toată lumea. La mijlocul secolului al XX-lea aici se construiește stadionul – din nou deschis pentru toată lumea. Astfel, spune cercetătorul „de 200 de ani am avut un spațiu deschis tuturor cetățenilor”. Acesta mai crede că nu este cazul de revigorat stadionul care ar bloca orașul în contextul actual.  

Ce facem mai departe?

În prima sa intervenție Vitalie Sprînceană a menționat că: „Dacă Guvernul nu vrea să discute, o să discutăm cu Ambasada. Sau o să discutăm cu poporul până Guvernul o să fie forțat să discute.”

Organizatorii discuției, Primăria MEA, Centrul de Urbanism, Occupy Guguță și Platzforma insistă pe desfășurarea consultărilor publice veritabile. Dialogurile Urbane au demonstrat că există necesitatea de a face întreg procesul transparent, de a fi organizate de Guvern consultări publice și de a implica cetățenii în procesul decizional. În curând vom reveni cu rezultatele chestionarului nostru, pe care încă îl mai puteți îndeplini aici. Rezultatele acestuia cu apelul de organizare a consultărilor publice vor fi transmise tuturor părților implicate și interesate. 

P.S. Evenimentul a fost făcut din timpul liber și entuziasmul organizatorilor, care cred în procesele democratice și transparente. Mulțumim Oberliht pentru scaune și tehnică, sporter.md pentru transport și Iulia Panici pentru moderarea evenimentului.

Întreaga discuție o puteți urmări pe privesc.eu:

2 păreri la “Dialoguri urbane: Ce facem cu Stadionul Republican?”

  1. „…ar însemna o oră de a ajunge… la Ambasada… pentru cetățenii moldoveni care au nevoie de viză în SUA.” … viza in SUA acum se da pe 10 ANI!!! deci e argument aiurea.. iar angajati ai ambasadei nu-s asa de multi. interese lor is minore comparativ cu necesitatile orasului

Subscrie

Scrie o petiție

Contacte

Adresa postala:

MD-2012 Chisinau

str. Sciusev 101

E-mail:

echipa@primariamea.md