Anetta Dabija, Chișinăul istoric – un hobby care îi ocupă tot timpul

Pe Anetta Dabija, chișinăuienii au cunoscut-o prin seria de fotografii a ușilor istorice din oraș. Ulterior, aceasta a devenit tot mai activă în spațiul public promovând păstrarea patrimoniul istoric, descoperind căsuțe cu legende sau făcând demersuri de clasare a unor noi monumente istorice. În ultima vreme, Anetta a ajutat Primăria mun. Chișinău, împreună cu alți activiști și experți, să elaboreze un regulament care ne-ar scăpa de poluarea vizuală a publicității. Totodată, a promovat ideea de moratoriu de construcții în centrul istoric, până când nu aducem în regulă documentația pentru această regiune. Ea nu este arhitectă sau urbanistă. Este o cetățeană bună care ne povestește cum descoperă Chișinăul, îl cunoaște, îl simte și ce o motivează să lupte pentru el. 

 

De la fotografii și plimbări la activism și demersuri 

Ne-am întâlnit în fața clădirii Morii Roșii – monument de arhitectură, din secolul al XIX-lea,  reconstruit în 1901. Sub sunete de șantier și la umbra înaltelor complexe rezidențiale care acoperă orice zare, Moara Roșie este lăsată de izbeliște. Cu acoperiș distrus, cu geamurile blocate, cu gunoiște la subsol. Merită ea de păstrat? Anetta vede acolo un hub, cu oficii, cafenele. Au fost planuri și concepte de renovare, dar nu au ajuns dincolo de hârtie. 

 

Moara Roșie. Filmări cu drona, iulie 2020
Moara Roșie. Filmări cu drona, iulie 2020

 

De ce să păstrăm, de exemplu, această clădire istorică totuși? Anetta spune că ea este memoria și identitatea noastră locală. Clădirile, mai ales cele industriale, odată renovate, devin punct de atracție anume pentru tineri. Plus, este mai ecologic să reutilizezi o clădire decât să construiești altceva în loc. „O clădire simplă este o clădire simplă, dar cea istorică este un magnet pentru oameni.”

Anetta a început promovarea patrimoniului istoric chișinăuian, după mai multe călătorii peste hotare. Acolo a văzut clădiri istorice, iar la revenire în țară, a observat că și noi avem destule. Vreo cinci ani în urmă, fotografia uși istorice: „ar fi fain dacă le-aș fotografia pe toate.” A început cu anumite străzi, iar presa nu a ezitat să preia informația. Ulterior, zice ea, totul a devenit mai serios: articole, cercetări, demersuri. În afară de asta, încearcă să facă proiecte culturale, să mai pună pe hărți online obiecte de interes: „avem o hartă a ușilor istorice, avem o hartă a patrimoniului din perioada interbelică. Patrimoniul interbelic este un proiect aparte pe care îl planificam de ceva timp și acolo aș vrea să facem cercetare, mediatizare și publicarea cărților.” 

Arhiva Anettei Dabija
Arhiva Anettei Dabija


Cine urmărește măcar puțin pagina de Facebook a Anettei sau Save Chișinău (care, apropo, a fost recent înregistrată oficial ca ONG „Salvați Chișinăul”) observă o anumită predilecție pentru Chișinăul interbelic. Cum rămâne însă cu celelalte? 

„Recent, am început să cercetez mai mult clădirile din perioada sovietică. Multe dintre ele, cele staliniste, tot sunt în centrul istoric, dar nu au statut de protecție. După mine ar trebui să aibă acest statut, pentru că sunt partea patrimoniului nostru și ele la fel nu sunt într-o stare foarte bună.”

 

Centrul istoric există, dar nu este descoperit 

Anetta descoperă orașul în fiecare zi. Merge mai mult pe jos. Face fotografii când vede ceva curios, postează pe rețelele de socializare, apoi primește mesaje: „Da unde e asta? Nu am știut că noi avem în Chișinău așa clădiri. Unde tu ai găsit?” Pentru că orașul nu este descoperit, el dispare treptat. Pentru a-l cunoaște, trebuie să îl cercetăm, să mai intrăm prin curți, să mai vorbim cu localnicii. Anettei îi plac străzile Eminescu, Șciusev, Kogălniceanu, Mateevici, dar și străduțele mici ca Lăpușneanu sau Toma Ciorbă. Pe fiecare stradă se poate de găsit ceva, zice ea. Tot centrul istoric de la Mateevici la Albișoara, așa cum e indicat în registrul național trebuie văzut.

În plimbările sale, mai discută cu localnicii. Pe strada București 60, în fața frumoasei clădiri Șapiro, unul din locuitori i-a povestit cum în subsol a fost cândva o închisoare, ulterior, a descoperit că într-adevăr așa a fost.

 

Casă de raport a lui Șapiro. Sursa fotografiei și întreaga istorie: https://savechisinau.wordpress.com/2015/11/25/sapiro-rozenfeld/
Casă de raport a lui Șapiro. Sursa fotografiei și întreaga istorie: https://savechisinau.wordpress.com/2015/11/25/sapiro-rozenfeld/


Oamenii înțeleg foarte bine istoricul zonei sau a clădirii în care locuiesc. Pur și simplu nu știu ce trebuie să facă, cum să o restaureze, plus, nici nu au mulți bani să o facă. Restaurările fiind costisitoare. Iar autoritățile nu sunt foarte de ajutor în acest sens. 

 

Se construiesc blocuri înalte în centru și atunci monumentul istoric este „în plus”

Mergem pe strada Teatrală, unde pe locul a două monumente istorice, se construiesc înalte blocuri. În față, o căsuță istorică, cu geamurile deschise și pustie, cu ușa demolată, sub coasta acestor monstruozități. Pare nelalocul ei deja aici. Anetta îmi povestește cum deunăzi văzuse pe cineva intrând în casă pe geam, pentru că ușa a fost distrusă. Îmi zice apoi că este monument istoric de categorie națională. Ușa tot era istorică, dar a fost demolată fără milă. Noroc că a fost fotografiată și adăugată pe hartă. 

Str. Teatrală 5. Monument istoric de categorie națională. Ușa a fost recent demolată. Arhiva Anettei Dabija
Str. Teatrală 5. Monument istoric de categorie națională. Ușa a fost recent demolată. Arhiva Anettei Dabija

 

Anetta Dabija în fața monumentului de arhitectură de categorie națională din str. Teatrului 5
Anetta Dabija în fața monumentului de arhitectură de categorie națională din str. Teatrului 5


„Discutam cu experți despre ce se întâmplă în cazul în care în centrul istoric apar tot felul de blocuri care nu au nicio treabă cu această zonă. Acestea creează probleme urbanistice și un șir de alte probleme, care vor fi greu de rezolvat sau chiar imposibil. Mai grav este că ele devin un precedent în care monumentele istorice sunt în plus. Adică noi avem o zonă plină cu blocuri și un monument micuț care nu are deja ce căuta aici. Și, ulterior, dispar așa una câte una, pentru că nu mai fac parte din peisajul urban.”

 

Imagini-dronă, în regiunea str. Teatrului
Imagini-dronă, în regiunea str. Teatrului


Pentru a păstra locațiile istorice, este necesar de întreprins urgent o serie de pași. Cel mai important, este reglementarea centrului istoric în documentele de urbanism, pentru că acesta lipsește la moment și asta este una din cauzele pentru tot ce se întâmplă în centrul orașului. Iar atât UNESCO, cât și alte organizații internaționale, recomandă ca până la elaborarea unei astfel de documentații să fie stopate toate lucrările de construcții, cu excepția celor de restaurări sau de reabilitare.

 

Sunt și exemple bune! 

Recent a fost restaurată clădirea de la intersecția străzilor Șciusev cu Mihai Eminescu. Dincolo de clădire, a fost amenajată curtea și construite spații pentru oficii, deși mulți alții poate ar fi preferat să ridice mai multe etaje în loc.

 


Alt exemplu este galeria de artă de la intersecția străzilor Bănulescu Bodoni cu Șciusev „Pe perete”. Clădirea a fost restaurată recent și a aparținut anterior unui arhitect. Între timp se mai restaurează câteva clădiri, de exemplu, cea de la intersecția străzilor București cu Tighina, unde a fost găsită pe fațada clădirii o inscripție din perioada țaristă.

Str. Tighina 14. Arhiva Anettei Dabija
Str. Tighina 14. Arhiva Anettei Dabija

Mergem mai departe să cunoaștem alte clădiri cu potențial din oraș, pentru că asta trebuie de făcut cu o persoană fascinată de legendele orașului. Ajungem la conacul Cheșco – monument de arhitectură de importanță națională. Sunt tot felul de informații că aici a copilărit regina Serbiei Natalija. Născută Cheșco, devenită Obrenović, aceasta s-a născut într-o familie de boieri de aici, iar ulterior a devenit regina Serbiei. În conac locuia străbunica ei și, uneori, mai venea și regina în vizită. Există mai multe planuri de renovare, chiar la moment, unele spații din interior sunt închiriate. Anetta își amintește de proiectele pe care le-a făcut Cărtureștiul în București, restaurând treptat clădiri istorice. „Eu, de exemplu, văd aici o librărie Cărturești așa cum este la București „Cărturești Verona”. Jos cu o mică cafenea sau ceainărie, librării și, nu știu, un spațiu de expoziții sau pentru evenimente culturale.”

 

Detalii ale conacului Cheșco
Detalii ale conacului Cheșco

 

Trebuie legătura dintre locuitor și oraș

Anetta zice că nu mai poate numi asta hobby, pentru că deja îi ocupă tot timpul. La întrebarea despre cum alți orășeni pot să înceapă a descoperi și îndrăgi Chișinăul istoric, îmi spune că este un proces mai lung. În primul rând trebuie cercetarea lui, să îl cunoaștem, să mergem mai mult prin oraș, prin centrul istoric. O dată ce îl descoperim, o să vrem să îl păstrăm și să facem mai multe pentru el: „pentru că, dacă există legătura asta între locuitor și oraș, atunci neapărat vrei să te implici în schimbările benefice pentru el. Dar legătura asta o facem doar atunci când începem să îl simțim altfel.”

P.S. Mulțumim lui Andrei Cebotari pentru filmările cu drona și Anettei Dabija pentru fotografiile din arhivă.

A discutat cu Anetta – Vlada Ciobanu 

 

Subscrie

Scrie o petiție

Contacte

Adresa postala:

MD-2012 Chisinau

str. Sciusev 101

E-mail:

echipa@primariamea.md